Sindromul caderii ouatului la pasarile de curte

Sindromul căderii ouatului (EDS 76, Egg Drop Syndrome 76)

Etiologia: Aviadenovirus de grup III.

Se cultivă pe celule primare renale, hepatice de embrion de găină, pe fibroblaste embrionare de gâscă şi raţă. Este virus ubicvitar. Infecţia se realizează în perioada de ouat. Izolat, virusul a fost izolat de la raţă sau gâscă. Virusul este extrem de rezistent la acţiunea factorilor de mediu.

Epidemiologia:

· receptivitatea: găină, gâscă, raţă.

· surse de infecţie: aşternutul, obiectele de inventar, păsările sălbatice.

· căi de transmitere: -verticală: prin ou, virusul găsindu-se în partea albuminoasă a oului. Prezenţa virusului în ou este compatibilă cu supravieţuirea embrionului.

-orizontală: pe cale digestivă (datorită continuităţii aparatului digestiv cu cel reproducător la pasăre), prin fecalele contaminate cu secreţiile din oviduct; apa şi furajele contaminate. Virusul este eliminat prin produsele de secreţie ale oviductului.

· Dinamica: enzootică, dramatică fiind perturbat ouatul.

Tabloul clinic:

-încetarea ouatului şi în funcţie de etapa infecţiei, producerea de ouă cu morfologie modificată;

-infecţia are drept consecinţă scurtarea oviductului astfel că nu se mai realizează morfogeneza completă a oului, rezultând ouă cu membrana cochilieră şi cochilia subţiată, rugoasă sau chiar absentă; la ouăle pigmentate se constată depigmentarea neuniformă a cochiliei;

-albumen apos;

-durata evoluţiei este de circa 4 –10 săptămâni (în medie de 2 luni) astfel că se constată scăderea producţiei de ouă cu circa 10 – 14 ouă/ găină (40% din producţie).

Tabloul lezional:

-ovarul inactiv, involuat;

-oviductul atrofiat;

-edemaţierea mucoasei oviductului;

-d.p.d.v. histopatologic se constată incluzii intranucleare în celulele epiteliului glandelor cochiliere ale oviductului şi infiltraţie limfocitară.

Diagnosticul:

-izolarea virusului;

-identificarea: efect citopatic, moarte embrionară şi hemaglutinine în lichidul alantoidian;

-examen serologic: IHA, ELISA, SN, ID, reacţia de fixare a complementului (FC).

Combaterea: nu există tratament.

Profilaxia:

Nespecifică:

-separarea ecloziunilor;

-controlul mişcării şi transporturilor;

-curaţenia şi dezinfecţia adăpostului după fiecare serie;

-recoltarea rapidă a ouălor;

-vid sanitar.

Specifică: folosirea de vaccinuri invactivate, uleioase la vârsta de 14 – 16 săptămâni, imunitatea instalându-se la 7 zile postvaccinal, cu peak de Ac la 2 – 5 săptămâni postvaccinal şi durată de până la 1 an; vaccinarea se realizează la transferul tineretului în hale pentru adulte.